CĂLĂUZA | Gelu Visan
581
post-template-default,single,single-post,postid-581,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,footer_responsive_adv,transparent_content,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-14.2,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.4.7,vc_responsive

CĂLĂUZA

Intr-o seară de vară a lui 1974, ieșind în fața blocului, am intrat în mulțimea care se ducea spre centrul Craiovei. Când ajungeam la locuințele fotbaliștilor și-i ovaționam, rugam pe câte unul să mă ridice în cârcă….La întoarcere, rămas singur, aproape în toiul nopții, m-am dus la Tudor Gheorghe care mergea în fața mea și, după ce l-am întrebat dacă el este cel care cântă…”MUICĂĂĂĂ!!!!”, l-am rugat să mă ducă și pe mine acasă, că eram vecini cu blocul, oarecum. După ce s-a prăpădit de râs, Tudor Gheorghe m-a dus până-n fața blocului…Ce ceartă am luat de la ai mei!!! Și acum o țin minte, dar tot cu Tudor Gheorghe m-am scos, până la urmă m-au crezut!

De atunci, mulți ani, nu am lipsit de la nici un meci al Universității, mă lua tata de fiecare dată…Când punea Balaci piciorul pe minge, stadionul exploda! Știa că va face el ceva cu mingea…Ilie o fermeca, era ceva de vis, sfida imposibilul…Strigam cât mă țineau plămâni: ILIEEE BALACI! ILIEEE BALACI!

Așa am crescut toți, cu Ilie Balaci în suflet, copii, tinerii, adulții, un oraș întreg.

Mulți ani mai târziu, când căscasem ochii-n politică și credeam eu că după vreo câțiva ani deja știu cu ce “se mănâncă”( mai târziu am văzut cât m-am înșelat!), când am vorbit prima dată cu Ilie, am rămas surprins, pentru că nu așa mi/l imaginasem…Hotărât, dar în același timp zeflemitor; vedeai un suflet de aur, un oltean adevărat, dar în același timp modest. De câte ori am vorbit după aceea, m-a frapat această modestie dublată de fermitatea vorbei spuse direct, sincer.

Ilie a fost un oltean pursânge de pe malul Dunării, “fierbea sângele-n el”, patriot, a iubit Craiova și Oltenia cu acea dragoste adâncă, vie, care ne arde pe toți oltenii.

Ieri, când am strigat din nou printre lacrimi, din mii de piepturi, la fel ca odinioară, “ILIEEEE BALACI!”, am simțit că s-a rupt ceva, dar mai ales o tristețe sfâșâietoare.

Am pierdut pe unul “de-ai noștri, o “călăuză”, care a intrat în legendă….

Dumnezeu să te odihneascâ în Pace, Ilie!

https://youtu.be/qljHgYnHH9I

No Comments

Post A Comment