Durerea de a fi Român | Gelu Visan
614
post-template-default,single,single-post,postid-614,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,footer_responsive_adv,transparent_content,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-14.2,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-5.4.7,vc_responsive

Durerea de a fi Român

Durerea de a fi român Comunismul a reprezentat rana cea mai urâtă pe trupul umanității. Fascismul și Național-Socialismul au fost urmările directe, copiii descreierați ai comunismului. Puțină lume știe că Mussolini a fost marxist la origine, iar Hitler a inventat nazismul după ce nemții îl trimiseseră pe Lenin în Rusia să facă Revoluție. Bolșevismul, Stalinismul și Comunismul sunt relele de căpătâi ale secolului XX, așa cum Neomarxismul sau Societatea Deschisă este Marele Rău al Secolului XXI. Dărâmarea Comunismului a fost mai mult decât schimbarea unui sistem, a fost o eliberare a omului din stadiul său de maimuță; sau cel puțin așa s-a crezut. Între timp, societatea capitalistă s-a întors cu toată forța la un nou tip de marxism, denumit pompos neomarxism, de fapt un comunist întors pe dos. Diferența dintre marxism și neomarxism , chiar dacă clamată, nu există: promovând forța individului Demiurg în afara creștinismului și a națiunii privite ca forțe de constrângere ale dezvoltării sale, nasc același tip, mult mai periculos, de zombi încolonați într-o idee colectivistă a oamenilor conduși de interesele economice ale Corporațiilor. Este de fapt același tip de Imperialism pe care Neomarxiștii îl critică, cu deosebirea că, în trecut, oamenii au găsit în credință și în valorile morale sprijin pentru a învinge teroarea, iar acum își neagă propriile valori morale și credința în numele unui individualism care sfârșește în colectivismul progresist și consumerist. De aceea, Comuniștii de ieri și urmașii lor devin ușor neomarxiștii de azi. Locul comun este același: ” Pușcăria”. Cine gândește azi este același ” Dușman al Poporului”, aruncat fără milă în Pușcărie. Așa cum Drepturile Omului erau călcate în Picioare în numele Revoluției Proletariatului, la fel sunt negate și acum in numele unei ” Revoluții a Societății Deschise”, cum o numea Popper, și sub numele mincinos al unei iluzorii ” Lupte Împotriva Corupției”. Între ” Lupta de Clasă” și ” Lupta Împotriva Corupției” nu este nici o diferență, Societatea Deschisă promovând la rându-i ” Lupta de Clasă”, ca element de Răsturnare a ” Societății Închise”. Românii s-au opus Regimului Comunist. Am fost învățați câ, după 1968, românii su îmbrățișat comunismul și nu s-au mai opus. Aflăm, după treizeci de ani, că Demnitatea acestui popor a fost apărată de oameni despre care nu știam mare lucru, care au înfundat în chinuri pușcăriile comuniste. Recunoașterea rolului suferințelor lor răstoarnă mitul inventat al lipsei Dizidenței in România lui Ceaușescu, arată că fibra poporului român nu a ” luat o pauză”, că Demnitatea să a fost apărată de cei care s-au opus regimului. Toți Decidenții politici de după ’89, de fapt comuniști revopsiți in democrați, au făcut orice pentru a șterge urmele, însă adevărul iese, cu toată forța chinurilor suferite de cei care s-au opus regimului, la suprafață. În încercarea de a nega această Dizidență, Regimul Neomarxist de azi îl premiază pe Augustin Lazăr, unul dintre susținătorii și executanti ai torționarilor de la Aiud. Premiul acordat lui Lazăr are o valoare simbolistică pe mai multe planuri: 1) Neagă Dizidență Comunistă, transformându-i pe Luptătorii Anticomuniști în simpli infractori de drept comun, lucru susținut pe față de unii apărători ai lui Lazăr 2) Recunoaște meritele lui Lazăr in Lupta de Clasă Actuală, adică Lupta Împotriva Corupției, el fiind unul dintre pilonii acesteia, alături de Klauss Iohannis, Laura Codruța Kovesi, George Maior, Florian Coldea sau Traian Băsescu. 3) Este în primul rând un atac la Demnitatea Poporului Român care trebuie Negată. De aceea un Grup Neomarxist premiază un Marxist vopsit în Neomarxist: Pentru că este aceeași societate. Etichete: Categorii:

No Comments

Post A Comment